Pentru această mică minune culinară avem nevoie de-un ardei gras roşu, cât roata carului şi de unul verde, câteva roşii extrem de coapte, două ciuperci la fel de mari ca şi macheta cupolei de la capeta Sixtină, nişte ceapă, usturoi, pătrunjel.
Aşadar, bem apă de izvor (picurată în Uzo, evident!!!) şi pornim: tăiem ciupercile cubuleţe şi le punem la opărit, apoi le scoatem şi punem ardeii întregi în aceeaşi apă lăsând să fiarbă până când considerăm că pot fi curăţaţi de coajă. Punem, într-un vas încăpător, la călit ceapa dată prin răzătoare împreună cu ciupercile, până prinde culoarea aurului din ghiulurile autentice, apoi turnăm peste tot amestecul sucul făcut din roşii date prin aceeaşi răzătoare dinţoasă. Asezonăm amestecul cu ceva sare, piper negru, după preferinţă tarhon sau cimbru şi-o foaie de dafin. Când sosul începe să se lege la cap, să nu-l doară, lăsăm foarte mic focul şi ne ocupam de restul reţetei.
Punem într-o oală încăpătoare apă până la jumate, câteva linguri de ulei şi aceeaşi străbună sare, apoi aşteptam să clocotească. După ce-au fiert spaghetele, le punem la scurs şi punem ardeii, în prealabil curăţaţi de coajă şi tăiaţi feliuţe foarte subţiri peste paste şi amestecam foarte bine. Pentru effect, sau după gust, putem toca pătrunjel foarte mic, amestecul având în cazul ăsta un aspect regal.
