Vânticel de Primăvară, a la Handi

O îngheţată-minune simplă care poate deruta, prin supleţe, chiar şi pe cele mai năzuroase domniţe.

În timpul preparării, vom degusta un Courvoisier delicat. Aşadar, într-o oală mică punem două ouă proaspete, viguroase, pregătite de mari experienţe. Peste ele, aruncăm în supărare doi pumni sănătoşi de zahăr, aşa la vreun sfert de kil în total, şi începem enervantul proces al amestecatului. Şi amestecăm noi cât amestecăm, cu viteză peste limita legală, până ne vine ideea genială: punem amestecul la foc foarte mic, aproape pâlpâit şi diluăm atent, adăugând cu atenţie, câte puţin, lapte la temperatura camerei, nu mai mult de o cănuţă, cât de-o vodcă normală, respective o sutică şi-un strop. Când ne-am plictisit de diluat, închidem definitive focul şi lăsăm amestecul la revenire, să-i iasă tulbureala din cap, nu înainte de a-i adăuga şi un pliculeţ, chiar două de zahăr vanilat. Într-un vas, amestecăm vişine proaspete, sau cireşe, cu un păhărel de rom Jamaica, două degete de mentă tocată cât de mărunt şi coajă de lămâie rasă fin. Se lasă la aşezat un sfert de oră, apoi se înglobează în amestecul din oală. La final, toată această minunată combinaţie este binecuvântată, încet încet, cu juma de kil de frişcă bătută de-i ies fulgii. Nu mai rămâne decât să punem în tot felul de cănuţe sau păhăruţe sau cum vreţi şi să dăm la congelator minunea, câteva ore. Să vă bucuraţi!