Observând cu atenţie reacţiile domniţelor care ne fac onoarea să urmărească acest paradis al gurmanzilor, luând în calcul timpul sărăcuţ pe care, deseori, îl au la îndemână pentru pregătirea unei mese, am hotărât să propun o reţetă extrem de rapidă, dar cu o savoare aparte, extrem de delicată dar hrănitoare, suavă dar şi îndemnând la puţină asprime… Ce să mai povestim, mai bine ne îndeletnicim cu ceea ce ştim mai bine!…
Aşadar, eu am început prepararea cu inserţia globală a unui păhărel delicat de vodcă Borzoi, o bijuterie în domeniul său… Dar să vedem ce mare filosofie este să aducem bucuria în guriţa noastră pofticioasă. Aşa încât, aruncăm o lingură sănătoasă de ulei de măsline virginal în tigaie şi prăjim extrem de delicat, doar la suprafaţă, 3 feliuţe de costiţă afumată şi 3 feliuţe de cârnăcior perfect uscat (plus un capăt rotund în două, pentru estetică!), picant, sau salam de acelaşi fel, doar preţ de trei răsuciri rapide de pe o parte pe cealaltă, un soi de tzuka hara întins, sau cum i-o mai spune… scoatem rapid feliţele minune şi le îndemnăm pe ceva şervet de bucătărie să absoarbă uleiul depus pe coapsele doamnelor feliuţe. Instantaneu, ducând la gură doza homeopatică de Borzoi, realizăm că trebuie să călim usturoiul, drept pentru care îl aruncăm şi pe domnia sa, trei căţeluşi feliaţi, în ulei şi învârtim elegant paleţica de lemn, să-şi ia avânt. Nu lăsăm usturoiul să gâfâie, pentru că se arde, astfel încât aruncăm vijelios deasupra două duzini de ciupercuţe mici, feliate longitudinal cu grijă şi pornim la amestecat cu fineţe, folosind, de data asta două paleţele de lemn, să ne dăm mari ce bidecştri suntem… În funcţie de faptul că ciupercuţele sunt proaspete sau din conservă, le călim în zeamă de afumătură fină şi usturoi uleiat de la cinci minute încolo… Chiar înainte de a hotărî că e gata, aruncăm peste ciupercuţe un praf de sare fin şi piper alb măcinat, apoi chiar în ultima clipă o pulbere de mărar tocat cât de fin ne ţine încheietura. Şi cu asta, basta!
Trecem la un Borzoi mic şi aşezăm în farfurie în următoarea ordine: feliuţele de cârnăcior, feliuţele de costiţă, feliuţe de roşii, un ardei iute roşu (cui îi place, dacă nu asortaţi cu castravete murat) şi dragele de ciupercuţe, bine scurse de ulei. Peste această minune, mai dăm o pulbere fină de mărar şi, doar peste ciupercuţe, stropim câteva picături de sos de soia. Simplu, elegant, hrănitor, delicat… o fantezie pentru domniţe grăbite! Poftă bună!
