Iată un masă simplă şi rafinată, capabilă să încingă şi cele mai dure spirite, un adevărat elixir al dragostei de strecurat în farfurie ca sub cearceafuri proaspete răcoroase. Nici un bărbat întreg la minte nu va trece uşor peste o experienţă atât de provocatoare.
1. Somon fume cu praz – Aperitiv de sărit bumbii la vestă
Se ia superbul înotător gata afumat şi se taie fileul în bucăţele mici, de 5 cm. Un praz bine crescut se taie în două, de-a lungul, se rumeneşte puţin pe grătar sau pe o tablă pusă pe aragaz, apoi se taie din nou în bucăţi de lungimea unui deget. Tregeam repede o duşcă de tequila cu sare şi o feliuţă de lămâie şi facem un sos enervant de bun. Într-un bol punem zeama de la o lămâie mică, coaja de lămâie tăiată fâşii foarte subţiri, puţin piper, foarte puţină sare, vreo zece cuişoare lejer strivite cu mânerul hangerului, o lingură de ulei de măsline virginale şi, dacă avem, câteva boabe de strugure alb, preferabil Hamburg. Pe o farfurie întinsă bine (daţi-i la cap dacă nu se vrea întinsă), se presară elegant şi nu foarte des pătrunjel proaspăt doar frunze întregi, nu tocat. În centrul farfuriei, aşezăm cu grijă bucăţelele de somon afumat, iar alături bastonaşele de praz rumenit. Deasupra turnăm cu delicateţe sosul, având grijă ca boabele de strugure şi coaja de lămâie să se distribuie elegant atât peste somon, cât şi în restul farfuriei. Aceasta se numeşte etapa „Omoară-l încet!” Nu-l lăsaţi pe om să respire prea mult, strecurându-i în timp ce savurează mâncarea un coctail din 50 ml tequila, cu jumătate de feliuţă de lămâie şi o măslină verde, sărată, în interior.
2. Muşchiuleţ de porc „aprins” – „Sus ancora!”
Să nu mai stăm pe gânduri… Se ia un muşchiuleţ de porc proaspăt, gros ca pe o încheietură, se curăţă bine, să fie numai cărniţă de cărniţă şi se oboseşte intensiv, după următorul program: se spală furtunos cu apă rece, se şterge cu un prosop de bucătărie, se aşează pe doc sau pe un platou întins şi se împănează delicat cu fâşii subţiri de ardei iute curăţat bine de sâmburi şi feliuţe de usturoi, se aruncă asupra sa (a domnului muşchiuleţ) un val de ulei de măsline virginale, puţină sare, ceva busuioc tocat bine şi un praf de mentă… şi se freacă bietul muşchiuleţ bine bine, să-i iasă democraţia din cap, apoi se acoperă integral cu folie alimentară şi este trimis vreme de 20 de minute la frigider, să respire doar ce i-am dat voie. Între timp se fierb câţiva cartofi în coajă, dar nu până se fac de minune şi devin pulbere, ci doar aşa, ca pentru salata de boeuf. Într-o tavă de cuptor, se aşează folie alimentară termorezistentă, se pune o lingură de ulei, un pahar de vin roşu, demidulce şi se face un patuţ comod din felii subţiri de ţelină… se aduce muşchiul la prelucrat, fiind scos din cămaşa de forţă în care l-am chinuit şi aşezat pe pătuţul de ţelină. Între timp, să nu moară omu-n chinuri, puneţi-i în pahar un vin negru, foarte rece, să-şi lărgească orizontul!… Aşadar, revenind la turma noastră, se introduce tava în cuptorul bine închins şi se lasă la foc iute cam 7-10 minute, funcţie de cât e de bun cuptorul, apoi se reduce focul aprope de minim. După vreo 20 de minute, începem să facem excursii delicate în interiorul cuptorului, luând cu lingura din sosul ameţit din tavă şi stropind bine muşchiuleţul. După 40 de minute de saună tulburătoare în adâncul cuptorului, oprim instalaţia de dat căldură insuportabilă, scoatem muşchiuleţul, să nu mai stea în sos şi îl ţinem cumva la cald, neacoperit. Cartofii îi curăţam de coajă cu viteza luminii când te joci la întrerupător, îi tăiem în bucăţi şi îi rumenim rapid în niscaiva linguriţe de ulei, apoi îi scoatem repede, îi scurgem de ulei şi le dăm un praf de sare finuţ. Pe un platou lunguieţ, bine întins şi acesta, se aşează muşchiuleţul, se taie două trei felii dintr-un capăt, groase de un deget, şi le lăsăm să zacă aşa cum cad sub cuţit, aşezăm cartofi de o parte şi de cealaltă a muşchiuleţului şi turnăm aşa, ca designerii, în zig-zag, foarte fin, sos salsa peste animăluţul scos din saună. Peste cartofi trece bine o pulbere de pătrunjel verde tocat. Cu vinul negru aferent, această etapă devine: „Moartea nu bate niciodată de două ori!”
3. „Mişcă-ţi fundul!”
Cu un personaj deja distrus psihic de anterioarele bucate, facem ultimul asalt, aşezându-i în faţă un castronel fie cu struguri, fie cu căpşuni, principala calitate a acestora fiind aceea că sunt foarte foarte reci…
Dacă, după asemenea meniu, nu se mişcă nimic în front… atunci schimbaţi bărbatul! Aleluia!
